Orar de vacanţă (nu, chiar nu mă plictisesc deloc)

Motto: I may be fat but you are ugly, and I can lose weight

După o săptămînă jumătate de cînd am ocupat abuziv unul din dormitoare, mi-am dat seama că deja am devenit un „pensionar” cu propriile sale tabieturi (unele chiar cretine) şi care-şi respectă cu sfinţenie fiecare cutumă în parte.

Nici o dimineaţă nu începe cu „mother’s coffee, always reliable”, aşa scrie pe cana în care-mi torn cafeaua sau, cum ar zice maică-mea: „am să-ţi dau cu cana peste cap dacă mai bei atît, vrei să mori? Vrei să ai probleme cu inima şi să nu mai ştii ce-i cu tine?”. Bineînţeles, sîntem o ţară şi, implicit, o familie cu principiile democratice bine înrădăcinate, astfel că nu pot să-i urez mamei decît mult sănătate şi să sperăm că îmi va mai trimite cafea în continuare.

Mai mult, apreciez enorm intenţiile ei umanitare de a mă trezi cît mai devreme pentru a putea să mă bucur mai mult de zi (de viaţă, de frumuseţea ei, cum să nu), însă aş vrea să înţeleagă că eu sînt atît de îndrăgostit de viaţă (frumuseţea ei, etc.) astfel încît sînt în stare să o apreciez chiar dacă mă trezesc şi la ora 14:00.

Dacă începusem să vorbesc despre tabieturi, trebuie să pomenesc de unul care mi-a fost impus de televizor. Din categoria „nici o zi fără Michael Jackson” trebuie să mă uit, ascult, citesc cîte un zvon postmortem despre regele muzicii pop, sau cum zicea o gagică: „el de fapt e micul prinţ” . de la pastile înghiţite în cantităţi pantagruelice, pînă la visele, culoarea pijamalelor şi fructele pe care le mînca. Trebuie să-l apreciem, trebuie să aflăm orice chichiţă despre acesta. E mort, gata! Urmează Madonna, am prins aluzia.

Sincer, cred că sînt singurul care poate să afirme că-i este milă de Monica Iacob Ridzi. Deci, îmi este milă de Monica Iacob Ridzi. De fiecare dată cînd era o ştire despre ea, vedeai cîte un lătrător feroce ce sărea la gîtul ei. Omu’ cu lectopu’ jubila, Gîdea deja se convertise la budism, iar Mircea Badea avea orgasm multiplu. ~n fine, e hoaţă, spuneţi-i cum vreţi voi, dar uitaţi-vă la faţa ei…..încă un pic…gata? Ei, la cît de palidă-i şi speriate de bombe, sincer, probabil a fost obligată (şi ameninţată de nu ştiu care individ cu un laptop mai bun).

În Botoşani sînt destule crîşme, nu mă plîng, dar de fiecare dată ajung la aceleaşi. practic, tot numai două localuri au mai umane. Pietonalul e naşpa, adică el n-are nici o vină (ba da, pentru că-i susţine pe cei care se plimbă), dar oamenii sînt de vină. Doar sînt naşpa şi atît. Dacă nu v-aţi dat seama, tot despre un tabiet era vorba. Oricum trebuie precizat că băutura nu-i scumpă şi foarte uşor poţi să faci excese, culmea, zici că-i criză economică. Ha!

Aaa, tanti de la chioşcul de ziare e şi mai naşpa decît cei de pe Unirii – vroia să mă pâcălească la rest şi nu vroia să-mi dea ziarul care trebuie (ultima oară mi-a zis că-i prea tîrziu, nu că nu l-ar avea).

Aa, ultima veste: Ştiaţi că a murit Michael Jackson?