Bad decision.

Ai şi tu un moment de slăbiciune.

Vorba aceea, vrei să le arăţi oamenilor că îţi sînt dragi sau că ţii la gestul lor. Ai fi vrut să le arăţi că mai există o infimă fărîmă de suflet (rătăcit şi buimac) care se plimbă pe lîngă plămîni, dar nu se poate, nimeni nu te mai crede.

Scriu şi eu un simpatic text despre colegii mei care mi-au oferit, ani de-a lungul, pîrjoale şi alte bunuri alimentare, reuşind astfel să mă ajute să trec cu bine de-a lungul cruntelor încercări ivite. Ce-i drept, spaţiul este destul de mic şi nu am putut să mă desfăşor cît aş fi dorit, însă, în final, am crezut că mi-a ieşit un lucru simpatic.

Reacţii.

Cinci colegi mi-au spus, clar şi răspicat: „De mine de ce nu m-ai pomenit?”, „Dar de Focşani nu zici nimic sau uiţi?”

„Un hapsîn, o dovedeşti şi prin texte”, o declaraţie plină de sinceritate

„Gata, p###a pîrjoale pentru tine de acum înainte de la mine. Te-ai ras de la mine pentru restul anilor”. (muhahaha)

„George, mai bine nu scriai”.

„Chiar în halul ăsta?”

Concluzii:

If you are a smartass, don’t forget it. Vorba aceea, dacă sînt nesimţit, nu trebuie să mă schimb. Deşi încerc din răsputeri, promit.

O afirmaţie corectă:

„ George, degeaba. Nu mai fă din astea, nu mai încerca să pari om, nu îţi iese. Just don’t”, să fiu de acord?

***

Oricum,  deşi nu mă cred, eu chiar la prietenii mei. Şi să ştiţi că orizonturile mele sînt mai bine dezvoltate.