Dacă tot nu am primit nimic de la el, bine că mi-a trimis un mail. Apreciez gestul lui (dar vreau şi cadou)

M-am uitat la Gala “Zece pentru România” şi cică jurnalistul number one este Mircea BADEA. În urma lui se aflau Cristoiu, Morar, CTP şi alţii de un mult mai mare calibru decît eternul obosit de România. cu alte cuvinte, mai bine îţi bagi p¤¤la în tot şi te plîngi de orice şi devii jurnalist. Şi încă unul bun.

Acum mă întreb ce va face Mircea Badea în următorii cinci ani. Oare va folosi aceleaşi replici cînd o să-l frece pe Băsescu? Dar n-ai ce să faci, numai el trăieşte în România şi numai lui îi ocupă tot timpul.

Chiar dacă nu a acceptat premiul, spunînd că nu este jurnalist (NO SHIT!), e clar care mi-e următorul model în viaţă.

Universitatea “Cuza” este o instituţie de învaţămînt modernă, care le oferă studenţilor cele mai bune condiţii de învăţat, aprofundat, meditat şi spălat. De aceea a creat un nou concept (modern, aş îndrăzni să spun) care nu numai că va duce la îmbunatăţirea percepţiei pe care am avut-o pînă acum despre “igienă”, dar şi asupra arhitecturii interioare (din nou, aş putea spune că este modernă).

Dragi colegi, vă arăt noul concept pe care Universitatea “Cuza” vrea să îl aplice, începînd din această iarnă.

Meet the new SINK

Am găsit unde să mă angajez după ce voi termina facultatea!

E un loc de munca foarte bun, e credibil şi am să învăţ cum să scriu corect gramatical.

Mîîine merg la vot.

Voi?

Apropo, s-a încheiat campania electorală, pagina de site a ziarului Gîndu se pare că a uitat acest lucru. Muhaha  - amendă?

Am prins o dezbatere pe postul naţional de televiziune, iar invitatul – candidat la tronul de la Cotroceni – nu era nimeni altul decît simpaticul, plăpîndul şi delicatul Corneliu Vadim Tudor. După un sfert de oră, am ajuns la o conluzie, o ducem atît de rău, încît nici Vadim nu mai este ce a fost o dată.  Părul i s-a înălbit, burta a crescut în dimensiune (ce înseamnă să fii europarlamentar),  iar faţa lui îi trădează tinereţea. Nu mai are atît de multă vervă, îi curg din ce în ce mai mulţi stropi de salivă pe sacou, iar fruntea-i plină mai mereu de transpiraţie.

Am aflat, din nou, că sîntem într-o ţară condusă de hoţi care în 89 nu au făcut decît un act “satanist” (uciderea cuplului “princiar”). Trebuie săne reunim forţele şi să scăpăm de mafioţii care măsluiesc de fiecare dată alegerile.

Iar la final, ca să vedem (şi să ne temem) a arătat pentru tot poporul cîţi fani şi susţinători (aprigi şi voluminoşi) are: un grup de pensionari a început să aplaude şi să ridice fanioanele prin studio.

Vajnici om, vajnici susţinători (v-am zis că a vorbit şi de pensii?)

Nu ştiu, poate e de la oboseală, poate e că am stat prea mult în faţa laptopului. Dar totuşi, cred că e ceva dubios aici…

Sau mă înşel? (click şi zoom)

Recunosc, mi-a fost frică să mă gîndesc la aşa ceva. Mă gîndeam că sînt prea tînăr, că s-ar putea să nu fac faţă stresului şi că nu am deloc experienţă în aşa ceva. Pentru că m-am săturat să aştept bursa din partea universităţii, mă voi căsători. Vă invit pe toţi să veniţi şi să aduceţi plicul magic cu bani. Promit că voi fi un mire vrajnic şi nu vă voi dezamăgi.

În timp ce eram la o cafea, împreună cu o bună prietenă (Mitzu, foarte bună prietenă care de fiecare dată mă ajută cînd am nevoie, cea mai tare. n.r.: e bine aşa?) am conceput un plan de a ne îmbogăţi. Ne vom căsători, vom face o nuntă unde vom invita toate cunoştinţele şi toţi prietenii pe care-i avem. De la bunicii de peste 80 de ani, pînă la verişoarele de gradul şapte. Nu contează că nu ştim sau că nu am vorbit niciodată cu ei, important este să ne vină şi să contribuie la bunăstarea viitoarei case de piatră.

Înainte de eveniment, vom încheia un fel de contract prenupţial. Cu toate că vom avea actul căsătoriei pecetluit, nu îl vom „consuma”. Vom locui în aceeaşi casă, însă fiecare în camera lui, iar treburile casnice vor fi împărţite echitabil: eu  – mîncare, ea – curăţenie. Statul împreună nu va dura decît o lună, iar apoi fiecare pe drumul său. Banii cîştigaţi la nuntă îi vom împărţi în egal între noi, iar la final vom da o petrecere de divorţ.

***

Iar vinerea trecută am mers împreună cu o colegă de redacţie să planificăm viitoarea nuntă. Puşi în faţa faptului împlinit, am început să ne facem o schemă asupra viitorului eveniment. Pornind de la verdele pe care îl vom folosi la îmbrăcat scaunele şi pînă la calele din buchetul miresei, totul a fost dezbătut, comentat şi pus în aplicare.

Nu mai aşteptaţi trecerea crizei, nu mai faceţi împrumut la bancă. Căsătoriţi-vă! Acum, cu cine vreţi! Vezi cine-i în stînga, în dreapta şi cine se plictiseşte ia-o de consoartă/consort.

Din categoria “România este şi mare pe deasupra” şi subcategoria ” ce se întîmplă cînt bei”, în seara de sîmbătă spre duminică m-a vizitat Corneliu Vadim Tudor. Ce-i drept, nu a venit să-mi facă apologia României de la Nistru pînă la Bug.

Eram prin piaţa Unirii şi îl aşteptam pe mister România Mare ca să îi iau un interviu. După cîteva conversaţii la telefon cu domnul, urma să ne vedem la o cafea pentru a discuta despre “probleme patriei”.

Nu ştiu de ce l-am visat, nu am nici o simpatie pentru el, însă hey! ce-i în vis nu-i minciună

Cină la cantina universităţii. Să vedeţi cît de hapsîne pot fi bucătăresele de acolo. O prea inteligentă bucătăreasă a început să se certe cu un client pentru că nu i-a spus că are ciorbă de perişoare.  Drept urmare, s-a dus pînă la masa lui şi i-a cerut să arate dacă are sau nu respectivele chestii din carne.

Cu alte cuvinte, ar fi o parafrazare a lui “veniţi să-mi număraţi ouăle” –  în acest caz spunem “veniţi să îmi număraţi bilele”.

Al doilea lucru: deşi le înţeleg temerea pentru gripă porcină, arătau ca nişte găini de import (cu specificaţia: din Brazilia) cu acele măşti pe faţă. Mă întreb dacă după o zi de adulmecat prin ele mai sînt ele igienice şi le mai preotejează de vreun virus.